De mult timp admir buchetele încântătoare create de Krisztina Talmács, descoperite inițial pe Facebook. Însă dincolo de frumusețea florilor, m-a atras farmecul aparte al imaginilor în care o vedem plantând sau aranjând flori alături de bunica ei. Aceste momente intime spun o poveste profundă, plină de suflet și tradiție.
Krisztina și familia sa cultivă cu grijă un teren de 7,5 ari în inima Oradiei. Activitatea principală este dedicată trandafirilor, dar grădina lor găzduiește și bulbi de primăvară, crizanteme și, mai recent, plante verzi și flori complementare, menite să întregească buchetele și să prelungească sezonul de înflorire. Pe o parte din teren, plănuiesc să creeze o zonă dedicată albinelor – un ecosistem mic, unde plantele să poată fi folosite și ca verdețuri pentru fertilizare.
În spatele imaginilor colorate din mediul online se află o poveste de familie, întinsă pe mai multe generații – chiar și numele proiectului reflectă acest lucru: „Roses from Grandma’s Garden”.
Un drum cu răscruci
Eszter: Ai un parcurs profesional impresionant – ai studiat, ai predat, ai organizat evenimente și ai călătorit mult. În ceea ce privește formarea ta profesională, nu ai pornit inițial pe drumul cultivării și aranjării florilor. Cum ai ajuns, totuși, la floricultură?
Krisztina: Am studiat economie, mai degrabă din curiozitate decât din vocație, dar mi-am folosit din plin abilitățile organizatorice, mai ales în proiecte culturale și de dans popular. Părinții m-au încurajat mereu să explorez. Am locuit o vreme în Budapesta, unde am predat cursuri de Excel pentru adulți. Deși provin dintr-o familie de producători locali, eu nu m-am implicat direct în grădinărit până de curând. Bunica mea, care a împlinit recent 90 de ani, a cultivat flori toată viața. Tatăl meu a extins grădina de trandafiri pornind de la cinci tufe, iar mama a adus simțul estetic și îndemânarea manuală. După o tragedie personală, m-am întors acasă și am început să mă ocup de grădină – a fost o formă de vindecare și reconectare.
Arta aranjamentelor florale
Eszter: Cum ai descoperit pasiunea pentru aranjamente florale?
Krisztina: M-a atras latura artistică a florilor. Îi sunt profund recunoscătoare lui Polák Ildikó, pe care am cunoscut-o în Budapesta – m-a învățat gratuit bazele și m-a încurajat să îmi urmez stilul propriu. Nu am rezonat cu școlile tradiționale, unde florile sunt adesea standardizate și artificiale. Eu am dorit flori naturale, din grădina proprie, iar Ildikó a înțeles perfect acest lucru.
Din cauza pandemiei, întâlnirile noastre au fost rare, iar mie mi-a lipsit comunitatea florarilor și atmosfera de atelier. Florăriile convenționale urmează o estetică diferită de a mea – eu am ales să rămân fidelă florilor sezoniere, cultivate local. Îmi place să mă inspir din stilul naturalist promovat de Németh Attila, dar și din munca unor artiști ca dr. Gyulai Iván, Christa Weinrich sau echipa de la Floret Farm.
Model de inspirație
Eszter: Se pare că ne-am lovit de probleme asemănătoare. Eu, mai ales în ceea ce privește cultivarea florilor, simt lipsa unor exemple locale de urmat – nu prea ai de la cine învăța. Pentru informații cu adevărat utile, trebuie să cauți în afara țării.
Krisztina: Și eu am observat că, în România, predomină monocultura și cultivarea în sere – acolo se obțin plante frumoase, de calitate, dar cel mai adesea cu ajutorul substanțelor chimice. Mulți cultivatori folosesc apă, îngrășăminte lichide sau soluri speciale, totul în spații protejate. E greu să te rupi de acest sistem, mai ales când nu există cerere suficientă sau o piață dispusă să plătească pentru metode alternative. Din experiența mea, producătorii sunt destul de reticenți în a împărtăși cunoștințele și tehnologiile dezvoltate – e greu să afli informații concrete. Totuși, mie îmi plac toate sistemele – chiar dacă nu sunt de acord cu unele, mă fascinează cum funcționează ca un întreg coerent. Pun multe întrebări, sunt curioasă și încerc să înțeleg tot în detaliu.
La început, făceam doar „ce se făcea dintotdeauna”: pliveam, săpam, tratam plantele. Eram copleșită. De aceea, am început să acord mai mult timp observării – urmăream cum evoluează solul, viața din grădină, dezvoltarea florilor, cum reacționează plantele la compost sau bălegar. Vreau să descopăr ce metode funcționează cu adevărat în grădina noastră. În fiecare an facem un pas înainte spre o grădină mai echilibrată, mai sustenabilă. Metodele care mi se potrivesc cel mai bine până acum sunt mulcirea adâncă și asocierea plantelor. Deși sunt aplicate în general în legumicultură și pe suprafețe mici, încerc să le adaptez pentru flori. Îmi doresc să pot da ceva înapoi pământului și comunității.
Bunica spune că, după al Doilea Război Mondial, „pământul s-a schimbat”. Înainte, era suficient piatra vânătă sau alte soluții simple de casă pentru combaterea dăunătorilor. Apoi, au apărut tot mai multe probleme. Poate e doar o amintire de familie, nu o explicație științifică. Dar eu încerc treptat să reduc folosirea mașinilor și a chimicalelor, și să creez o grădină productivă, autosustenabilă, plină de flori parfumate și colorate care aduc bucurie celor din jur.
Eszter: Nevoia te-a adus acasă. Dar ce te-a făcut să rămâi? Ce te-a convins că locul tău e printre flori?
Krisztina: Îmi face o reală plăcere să lucrez în grădină, să creez buchete din propriile flori și să privesc cum, dintr-o sămânță mică, se naște un colț de rai. Îmi place și felul în care oamenii ne urmăresc parcursul de-a lungul anului și ne apreciază munca. Asta nu am simțit niciodată în vreun alt loc de muncă. Creez buchete simple și naturale, din flori de sezon, ramuri și frunze cultivate chiar de noi. Clienții noștri iubesc acest stil – sunt atenți la ciclurile naturii, revin constant și ne oferă mereu feedback. Este o mare bucurie să avem o comunitate atât de implicată. Mai ales când testăm soiuri noi de flori, opiniile lor sunt de neprețuit.
Florile ca limbaj universal
Eszter: Relația cu oamenii, creativitatea, comunicarea – toate sunt aspecte pozitive ale meseriei de florist. Dar care este, în opinia ta, rolul florarului în societate? Ce oferă, de fapt, un florist?
Krisztina: Cred că florarul are un rol mult mai important decât se crede. Pe de o parte, contribuie la formarea gustului estetic. Pe de altă parte – și asta mi se pare chiar mai important – florarul dă formă vizibilă unei intenții sau unei emoții: mesajul pe care cel care oferă florile dorește să îl transmită. Este, într-un fel, o formă de inițiere. Eu încerc mereu să mă conectez atât cu cel care dăruiește, cât și cu cel care primește. Chiar dacă nu întotdeauna se exprimă prin cuvinte, pe plan emoțional, mesajul ajunge mereu la destinație. Florile inspiră, se completează și se întăresc una pe alta. „Simt” când buchetul este destinat unei mame, unei bunici, unei soții, unei familii sau unui copil.
Eszter: Cum are loc, concret, vânzarea florilor la voi?
Krisztina: Nu avem o strategie de vânzare construită academic, cu baze teoretice solide – deși tocmai asta am studiat și la universitate. Timp de mulți ani, am avut o masă la piața mare din Oradea. Însă în urmă cu doi ani, clădirea istorică ce găzduia și florarii a ars complet, iar noi a trebuit să ne adaptăm. Deja în perioada pandemiei, pentru a evita contactul direct, atârnăm florile la poarta grădinii. Oamenii își alegeau buchetul preferat, iar banii îi lăsau în cutia poștală. Am simțit că această formă de vânzare este mai firească pentru noi – aproape de grădină, aproape de casă. Timpul va decide cum va evolua acest mod de lucru.
Am observat că florile noastre ajung, de cele mai multe ori, la oameni care împărtășesc aceleași valori. Se îndrăgostesc de ele – de prospețimea, parfumul și culorile lor – și le doresc în casele lor sau pentru a le oferi celor dragi.
Eszter: Ai reușit să găsești o comunitate de producători de flori aici, în țară?
Krisztina: Da, sunt în contact constant cu producători locali și specialiști în răsaduri. La început m-au ajutat mult – mi-au povestit din experiențele lor, m-au încurajat, iar pentru asta le sunt foarte recunoscătoare. Am primit și cumpărat răsaduri, am învățat despre soiuri. Desigur, poți învăța multe din cărți și videoclipuri, dar nimic nu înlocuiește relația directă. Când aveam timp, luam bicicleta și mergeam în piață să stau de vorbă cu doamnele mai în vârstă. Mă interesa cine este în spatele florilor. Mi-aș dori să existe mai multă deschidere către experimente cu soiuri noi, mai puțin obișnuite, dar văd că e destul de puțină curiozitate în acest sens. Așa că am început să îmi produc singură răsadurile – deși, dacă ar fi după mine, aș semăna totul direct în pământ. Din păcate, din cauza hibridizărilor excesive, acest lucru nu mai este mereu posibil.
Eszter: În afară de lipsa de deschidere spre inovație în rândul cultivatorilor, cu ce alte provocări te-ai confruntat?
Krisztina: Acceptarea sezonalității a fost una dintre cele mai mari provocări pentru mine. În primul an, eram constant stresată. Oamenii mă întrebau dacă până duminică vor înflori lalelele sau dacă voi avea suficiente trandafiri galbeni pentru marți. Iar eu, de teamă să nu dezamăgesc, le spuneam „da”. Mă rugam, la propriu, ca florile să „respecte termenul limită”. Mult timp n-am avut curajul să spun „nu”. Dar în anul următor am decis să comunic clar și sincer ce este posibil și ce nu. Spre surprinderea mea, oamenii au înțeles perfect. Știau la ce să se aștepte, iar eu le-am oferit informații precise, inclusiv fotografii. Țin evidența perioadelor de înflorire și compar în fiecare an datele și experiențele, ca să pot planifica mai bine.
Eszter: Cum vezi viitorul cultivării florilor în România?
Krisztina: Simt că tot mai mulți oameni se apropie din nou de natură și de frumusețea simplă pe care o oferă. Tot mai mulți aleg să creeze buchete din flori crescute în propria grădină. Este o activitate care pare simplă, dar în realitate presupune cunoștințe serioase din două domenii: horticultura și arta florală. Pentru mine, ambele sunt o sursă de bucurie, dar și o provocare continuă. În timpul sezonului rece, mă documentez constant – urmăresc activitatea altor grădini, învăț despre soiuri, despre semințe și mă inspir din creațiile unor florari care lucrează, la fel ca mine, cu flori de sezon.
Concluzii
Uneori, destinul ni se revelează în cele mai neașteptate moduri.
Însă dacă învățăm să ne acordăm cu ritmul vieții și să ne ridicăm la înălțimea chemării care ne-a fost încredințată, vom avea parte de bucurii neprevăzute.
A învăța nu este doar necesar, ci esențial – la fel de important precum a rămâne cu ochii și inima deschisă, capabili să ne minunăm de darurile naturii.
Florile sunt întruchiparea principiului frumosului, iar floristul – folosind cuvintele Krisztinei – „dă formă materială mesajului sufletului”.
Florile nu sunt un lux, ci o necesitate a sufletului, la fel ca iubirea și bucuria pe care o exprimă.
Să ne descoperim unii pe alții
Dacă această conversație ți-a trezit curiozitatea și vrei să afli mai multe despre Krisztina, florile ei sau frumusețea sezonalității, o poți găsi aici:
📍 Adresă: Str. Eforiei 16, Oradea
📞 Telefon: 0722 527 377
📧 Email: krisztina.talmacs@gmail.com
🌸 Facebook: Roses from Grandma’s Garden